Frații Karamazov (vol I) ~ Dostoievski

IUBIRE

„…faţă de iubirea contemplativă, dragostea activă pare aprigă si înfricosatoare. Iubirea contemplativa este insetata de fapte mari, de lucruri pe care sa le infaptuiesti numaidecat si in asa fel, ca toata lumea sa le vada. Iubirea contemplativa te poate îndemna chiar sa-ti jertfesti viata, cu conditia numai sa ti-o jertfesti cat mai repede, ca pe scena, sub privirile tuturor, ca sa primesti aplauze. In timp ce dragostea vie inseamna straduinta necontenita si stapanire de sine, pentru unii poate chiar o adevarata stiinta.”

„Iubind, veti intelege taina divina ce se ascunde in toate si, deslusind-o o data pentru totdeauna, cu fiecare zi vi se va arăta tot mai lămurit.”

„Cana Galileii. Nu la durere, ci la bucurie a venit pentru întâia oara Isus în mijlocul oamenilor; prima minune pe care a săvârsit-o era hărăzita sa le sporeasca bucuria… 《Cine îndrăgește oamenii trebuie să îndrăgească și bucuria lor…》”

LIBERTATE

„…nu exista pentru omul liber o grija mai statornica si mai chinuitoare decat aceea de-a afla mai degraba in fata cui se cuvine sa se plece pana la pamant.”

„Adevar zic tie ca sufletul omenesc nu cunoaste alta grija mai chinuitoare decat aceea de a gasi cui sa-i incredinteze mai degraba harul libertatii cu care aceasta nefericita faptura se naste pe lume. Numai aceluia insa care va izbuti sa-i impace cobstiinta, îi va fi dat să puna stapanire si pe libertatea lui. Emblema ce ti s-a oferit o data cu painea avea toti sortii de izbânda; da-i paine, si omul ti se va supune fara greș, e cea mai simplă chezășie; dar daca in acelasi timp cineva s-ar intampla sa-i prinda in mreajă conștiința — o, atunci, sa stii, e-n stare sa se lipseasca si de painea cu care îl imbii si sa-l urmeze pe acela care va fi izbutit sa-i subjuge cugetul. Taina existentei umane nu consta in a trai, ci in a sti pentru ce traiesti. Fara o notiune precisa a rostului sau pe lume, in vecii vecilor omul n-ar accepta sa traiasca.”

„Ai uitat, se vede, ca omul prefera linistea si chiar moartea libertatii de a alege singur intre bine si rau! Fiindca nu exista nimic mai ademenitor pentru el decat libertatea constiintei, dar in acelasi timp nu exista nimic mai cumplit! Iar Tu, în locul unor principii temeinice, care ar fi statornicit o dată pentru totdeauna liniștea în constiinta umana, ai ales tot ce se poate fi mai ciudat, mai nedeslușit si mai vag, tot ce depaseste puterile oamenilor, procedand asa ca si cum nu i-ai fi iubit câtuși de puțin. Cine? Tocmai Tu, care ai pogorât pe pamânt ca sa-Ți jertfesti viata pentru ei! În loc de a căuta sa le zălogești libertatea, Tu le-ai sporit-o si mai mult, aruncând pe veci chinuitoarea ei povara asupra împărăției sufletului omenesc. Ai vrut să ai parte de dragostea sliber consimtita a omului, ai dorit ca el sa te urmeze da bunavoie, ademenit si subjugat de Tine, de ideea Ta. În locul legii strabune, pe care se putea bizui din momentul acela, omul trebuie sa aleagă ce este rău si ce este bine, având înaintea ochilor doar chipul Tău drept călăuză menită sa-i îndrepte pașii, dar cum de nu Te-ai gandit că așezând pe umerii lui o povara atât de grea ca libertatea de a alege, pana la urma el va ajunge să pună la îndoiala pana și chipul Tău și să tăgăduiască adevărul propovăduit de tine? …I-ai lăsat să se zbată într-o incertitudine atât de chinuitoare, cu atâtea griji pe cap și atâtea probleme fara dezlegare!”

„Fiindcă cine altul ar putea fi în masura sa stăpânească oamenii decât Acela care le stămânește cugetul și în mâinile Căruia se afla pânea lor?”

„Nu vor putea ajunge cu adevarat liberi decât atunci cand vor renunta de buna voie la libertatea lor, în favoarea Noastră și cand ni se vor supune cu desăvârșire Nouă!”

„Cap. XII, vers. 24 din Evanghelia dupa Ioan. Grăuntele de grâu, când cade în pământ, dacă nu moare, rămâne stingher, iar daca moare, aduce multa roadă.”

Deodată am auzit ploaia venind… ~Nichita Stănescu

Deodată am auzit ploaia venind.
De sus, cînd vopseam balustrada, am auzit-o ! Blocuri de tăcere azvîrlea înainte-i,
pe-acoperişe.

Deodată am auzit ploaia venind
ca o turmă de gazele în goană,
pe acoperişe.
Înaintea ei alerga tăcerea
cu torţe de praf.

Deodată am auzit ploaia venind.
De aceca mi-am smuls cămaşa,
arătîndu-mi bulgării lucitori ai umerilor
spre marele oraș, strigîndu-i :

iute, bătrâne,
să ne prindă și pe noi
o trîmbă de răcoare — și-apoi,
mai departe !

Eseuri de duminică ~ Constantin Noica

FOLOASELE SUFLETEȘTI ALE VACANȚEI

„Există o anumită întrebare ce sub forma nevinovată a unei compoziţii de limba română a chinuit copilăria fiecăruia dintre noi. Întrebarea este: cum aţi petrecut vacanța? Și e lesne să-ți închipui, oricât de departe ai fi de asemenea preocupări didactice, o mână de copil șovăind pe întinsul hârtiei şi nereușind, după lungi sferturi de oră, decât să scrie: „În vara aceasta am fost la verii mei — să spunem — în județul Buzău, la Berca. Acolo am făcut baie în râu și m-am plimbat cu bicicleta…” şi aşa mai departe, până se umple o pagină şi jumătate de scris mare.

Şi cu toate acestea, profesorii noştri aveau şi au dreptate: e plin de sens să te întrebi ce ai făcut atunci când nu aveai nimic de făcut; când erai liber să faci orice. E plin de sens atât pentru cei mici, cât şi pentru cei mari. De obicei, oamenii îşi închipuie că se definesc prin ocupațiunile lor şi, în primul rând, prin activitatea lor socială; dar, omeneşte vorbind, ei se definesc mult mai bine prin iniţiativele pe care le iau singuri şi atunci când sunt liberi să facă orice. Ei însă pun mai mult preţ pe personalitatea lor socială decât pe valoarea lor umană.”

„Cine nu făptuieşte ceea ce trebuie în cursul anului este vinovat în primul rând faţă de ceilalți; dar cel care nu-și umple cum trebuie o vacanță este vinovat faţă de sine. Și e o întrebare de pus: care dintre examene e mai greu, cel din cursul anului, in fata unei comisii, sau cel din cursul vacantei, in fata unei conștiinte?”

„În timpul anului de lucru trebuie, mai mult sau mai puțin, să ai un interes egal pentru toate. Vacanţa îţi îngăduie să alegi; adica sa respingi şi să preferi. Nu e nevoie să le faci pe toate bine, căci însăşi viața e selecţie. Dar hotărăşte-te din timp, alege ceva, urmăreşte gândul acesta unic.”

„Numai în vacanță afli atâta libertate şi atâta răspundere câte îţi sunt trebuincioase spre a te defini. Pentru viața sufletească a cuiva, o vacanţă în care insul nu s-a definit ceva mai bine, descoperindu-şi noi preferinţe şi vocaţii, sau una în care nu s-a regăsit pe sine, cultivându-şi-le pe cele vechi, e o vacanță pierdută.

Când doi prieteni se întâlnesc, după vacanță, fiecare încreabă pe celălalt: unde ai fost? și atunci, cel întrebat începe să povestească despre munte sau despre mare, unde va fi fost; despre vreme, oameni și întâmplări, mai ales despre întâmplări. Dar, între prieteni buni cel puţin, o altă întrebare ar fi cea potrivită: nu „unde ai fost“; ci „până unde ai fost?“, cât de departe ai mers în truda aceasta de a te regăsi, în tihna vacanței, de a te reîmprospăta la izvoarele cele adevărate ale fiinţei tale? În timpul anului ai fost în slujba altora, pe care a trebuit să-i asculți, ale căror regulamente a trebuit să le respecţi, în ale căror idealuri a trebuit să crezi. Acum eşti oare destul de odihnit trupeşte, dar mai ales destul de adâncit sufletește, pentru a putea reîncepe lupta aceasta cu o lume care vrea neîncetat să te înstrăineze?”

DESPRE NOROC

Povestiri despre om ~ Constantin Noica

„Nu poti să negi ce esti si ce este in lucruri, ceea ce ramane „statornic” in ele. In schimb, poti spune ba senzatiei si pretențiilor ei.”

„Constiinta de sine trebuie sa se educe, sa se lamureasca, sa treaca prin aprige incercari, spre a se ridica mai tarziu de la eu la spirit, adica la noi. Dar la ce duce toata aceasta infrangere de sine? La infrangerea nefericirii înseși.”

„Conștient că individualul este cel care aduce raul in lume, insul se leapada de sine si atinge stadiul virtutii. Cavalerul trebuie sa inteleaga, și sfarseste prin a intelege, ca nu poate rămâne cavaler rătăcitor singuratic; că trebuie să se supună.”

„Daca nu prind lucrul in unitatea si identitatea lui, daca nu pot istorisi despre el decat ce îmi este, atunci ar insemna ca eu sunt cel care aduc in el diversitatea proprietatilor.”
„Dar peste tot e o aceeasi reducere a cate unui divers la unitate; reducere care, daca e costienta, inseamna a gândi.”
„Omul ce incepea sa gandeasca se opri o clipa: unde se petreceau lucrurile acestea, iarasi: in lumea din afara sau in capul sau? I se paruse că in lumea din afara; acum avea impresia ca mai degraba in gândul său. Dar trebuia să le corespunda ceva din afara. Desigur, el nu cunoștea lucrurile până la capat, dar trebuia să presupună ceva… un fond intim in lucruri.”
„Își reveni atunci, spunându-și că nu cumoaște fondul intim al lucrurilor pentru că, poate, nu e nimic de cunoscut.”
„Ce cunoștea el din lucruri îi ajungea. Toată problema era să reducă dinăuntrul lucrurilor, la principiul lor de unitate.”

Minima moralia ~ Andrei Pleșu

„I-au trebuit 25 de ani de singuratate pentru ca nu nevoia sa sa decida intalnirea cu celalalt, ci nevoia celuilalt. Cand esti pregatit sa raspunzi nevoilor celuilalt, esti pregatit sa reintalnesti alteritatea semenilor tai nu in limitele unui schimb negustoresc, mutilant pentru toti, ci in limitele unei comune raportari – recunoscatoare.”

„Robinson nu face decat sa-i transmita lui Vineri ceea ce invatate el insusi, pe insula, in cei 25 de ani de singuratate. Caci la atat se reducea, in fond, invatatura sa: o mai clara intuitie a binelui si raului, capacitatea de a raspunde mai firesc si mai intemeiat „da” sau „nu” la marile alternative ale sufletului si capacitatea da a decreta drept stapanitoare, o instanta mai adanca decat cea a sinelui propriu.”

„Cat despre adevaratele probleme morale, ele nu sunt acelea pe care „ti le pui” cu creionul in mana, in destinderea – oricat de responsabila – a reflexivitatii, ci acelea care „ti se pun”, care survin imprevizibil, cu violenta ultimativa a faptelor de viata curente.”

„Problema este sa faci din marunta responsabilitate zilnica – marea ocazie.”

Spovedanie ~ Lev Tolstoi

„Lăsându-mă în voia laturii luminoase a cunoștințelor, am înțeles că nu fac altceva decât să-mi întorc privirile de la Problemă. Indiferent cât de ispititoare și de limpezi erau orizonturile care mi se deschideau, oricât de ademnitor ar fi să mă cufund în infinitul acestor cunoștințe, am înțeles că acestea sunt cu atât mai limpezi, cu cât îmi sunt mai puțin necesare și îmi răspund mai puțin la Întrebare.”


„Aceste cunoștințe sunt foarte interesante, foarte atrăgătoare, dar exacte și clare în măsură invers proporțională cu aplicabilitatea lor: cu cât se străduiesc mai mult să dea răspunsuri la probleme, cu atât devin mai neclare și mai puțin atrăgătoare.”

Concept despre fotografie

•Fotografia trebuie să prezinte o zonă de refugiu sau evadare, ori față de lumea privitorului ori față de anumite elemente fotografice ce denotă un pericol fizic, psihologic, abstract sau o senzație.

•Momentul, temperatura și culorile trebuie să reflecte subtil modul în care sufletul își acceptă măcinarea, modul în care lumina și întunericul copilăriei, trecutului și-au pus amprenta pe sufletul tău.


•Perspectiva poate arăta modul în care te aventurezi asupra unui nou spațiu sau idei, ori reacția internă pe care o ai când observi ceva. În final, estetica compozitiei ține de înclinația artistică, talent și antrenament.

Alegoria smalțului ~ Pitorescul amelo-dentinar

…analor operelor lui Albert Pinkham Ryder

Histologie (dinte uscat și șlefuit 1 în M.O.) | Tufele smalțului, zone de mineralizare incompletă cu conținut organic ridicat și benzi Hunter-Schrogen, expresia unui fenomen optic. (dinte uscat și șlefuit)
Histologie (dinte uscat și șlefuit 2 în M.O.) | Tufele smalțului, zone de mineralizare incompletă cu conținut organic ridicat și benzi Hunter-Schrogen, expresia unui fenomen optic. (dinte uscat și șlefuit)



************************************************************************************************************************
************************************************************************************************************************

Sundown | Albert Pinkham Ryder
 (American, 1847–1917)
The lone horseman„, ca. 1880–1885 | Albert Pinkham Ryder
 (American, 1847–1917)
At the ford | Albert Pinkham Ryder
 (American, 1847–1917)
The Equestrian (Portrait of J. Alden Weir)” | Albert Pinkham Ryder
 (American, 1847–1917)

Biocel

„Dacă noi, ca organisme edificate din celule am avea aceleași principii ca celulele noastre… să comunicăm între noi, să ținem cont de informațiile pe care le primim de la ceilalți, să ne modificăm comportamentul și să ne modelăm în funcție de acestea, lucrurile ar sta mult mai bine în societatea noastră decât în momentul de față.

Ar trebui să avem în vedere principiile din societatea celulelor… Acolo nu o să găsim celule ignorate, celule contestate, celule care să moară de foame, celule care să nu fie primite într-un anumit ansamblu. Celulele știu să se asocieze pentru binele general: trecerea de la unicelular la pluricelular este considerată o modalitate de a crea structuri care să reziste mai bine la factorii de mediu. Toate aceste lucruri se pot desfășura datorită proteinelor, iar ele ar trebui să fie un exemplu și pentru noi.”

~Prof. Univ. Cotrutz